Prima vizită la  psihanalist
de JEAN CHIRIAC

Psihanalistul nu este un guru. "Cabinetul"  psihanalistului nu este la propriu  un cabinet medical.  Descurajări şi deziluzii.

Prima întîlnire cu un psihanalist este fără îndoială un eveniment pentru oricine. Sîntem înclinaţi să credem că, întrucît se  ocupă de  probleme psihice, psihanalistul trebuie să fie un soi de guru cu puteri supranaturale. Mulţi autori, chiar maturi, au insinuat cum că psihanalistul ar fi aşa ceva.
Pe de altă  parte, trebuie să  recunoaştem mărginirea noastră atunci  cînd cineva ne descoase să spunem ce este psihanaliza sau cum  procedează ea. Ori pe acest teren de ignoranţă se ţes tot felul de imaginaţii care, de cele mai multe ori, nu au nimic  real.
Mergem la psihanalist, la psihanaliză, din mai multe motive.  Pentru că sîntem curioşi şi am vrea să ştim cu ce se ocupă  psihanalistul şi cum face ceea ce face. Pentru că am epuizat  toate formele de tratament convenţional, ba chiar şi alternativ, şi apelăm la  psihanalist ca la o ultimă speranţă. Pentru că am  fost "psihiatrizaţi" şi ne simţim marcaţi de efectele tratamentului, dar prin contactul  nostru cu psihiatria am auzit cîteva zvonuri despre psihanaliză şi, iată, apelăm la ea. Pentru că sîntem atraşi de ocultism, de tot soiul de sisteme yoga care mai de care mai potente  şi am mai vrea şi puţină  psihanaliză... După cum vedem, există  o grămadă de motive ca să  apelăm la psihanalist şi, este bine să mă credeţi, lista nu este completă.

Am lăsat pe ultimul loc  motivele medicale. Nu am auzit încă de nimeni, la noi, la români, care să se adreseze psihanalistului din capul locului, cam aşa cum te adresezi unui  medic de circă. Desigur că există mai multe  cauze dacă aşa stau lucrurile: 1.  oamenii nu au auzit nimic de  psihanaliză; 2. nu există psihana- lişti; 3. chiar dacă au  auzit  cîte ceva despre psihanaliză, de pildă din paginile revistei OMEN, sau citind cărţile editate de AROPA, nu cred în capacităţile ei terapeutice. Într-adevăr, este greu  să crezi că este  posibilă vindecare numai prin cuvînt, prin rostire, şi altele la  fel.

 Dacă totuşi am depăşit toate aceste inconveniente şi blocaje şi am ajuns în cabinetul  psihanalistului, ne aşteaptă noi şi noi surprize. Psihanalistul nu este, desigur, un guru; el nu ştie şi  nu poate tot, nu are  "puteri" şi nici măcar nu prea pare, la prima vedere, un  priceput - nu poartă halat alb, stetoscop  atîrnat de gît, nu are pe birou un reţetar şi parafă şi nici un aparat de verificat tensiunea. Psihanalistul este un om ca toţi  oamenii, cu  nimic ieşit din comun, şi de aici poate primele semne ale  dezamăgirii noastre: ne aşteptam la cu totul alt- ceva!
Mai mult chiar, dacă rotim ochii prin cabinet, care nu este la drept vorbin un "cabinet" medical, ci seamănă mai degrabă cu o cameră de locuit, ei  bine, nici în această privinţă nu putem  spune că psihanalistul/psihanaliza ne-ar inspira mai multă  încredere. Desigur că toate aceste elemente de descurajare explică şi ele de ce oamenii nu prea dau ghes la psihanalist.
 

*Articolul a fost publicat iniţial în acest site. Urmează o completare cu elemente şi precizări noi...