Breuer, Charcot, Freud şi...ceilalţi
de Jean Chiriac

1.Terapia cathartică

Cei care cred nelimitat în puterea creatoare a unui geniu se înşeală fără îndoială. Ceea ce este într-adevăr genial în personalitatea unui om ieşit din comun este capacitatea de sinteză, atunci cănd este un creator, şi arta de a se lăsa favorizat de semeni şi de vremuri - atunci cînd avem de-a face cu un politician. Freud se pare că a îmbinat ambele capacităţi.

Psihanaliza este parţial opera sa. Resursele ei, sau izvoarele din care s-a adăpat sînt extrem de diverse şi mai ales împletite. Astăzi, cu unele excepţii, este imposibil de demarcat ce aparţine lui Freud în invenţai psihanalizei şi ce aparţine personalităţilor medicale, artistice, ştiinţifice, filozofice ale epocii în care a trăit. Freud a ştiut să se inspire din toate direcţiile şi nu o singură dată a recunoscut că aşa stau lucrurile.

Dar poate că cea mai importantă influenţă în apariţia psihanalizei a constituit-o experienţele dr. Iosif Breuer din Viena, cu o tînără isterică pe numele ei clinic Anna O. Breuer, altminteri un medic de mare renume în epocă, a fost primul care a realizat că simptomele isterice dispar atunci cînd pacienta, supusă hipnozei, îşi reamintea împrejurările emoţionale în care apăruseră şi, concomitent, retrăia situaţiile respective. Astfel s-a născut terapia cathartică.

Freud recunoaşte el însuşi influenţa lui Breuer, cu care a colaborat o vreme, asupra naşterii psihanalizei. În prima conferinţă ţinuta la Universitatea Clarck, în Statele Unite, în septembrie 1909, Freud afirma cu modestie: "Nu mie îmi revine meritul - dacă există vreunul - de a fi adus pe lume psihanalza. N-am participat la primele ei începuturi. Eram încă student, absorbit de pregătirea ultimilor mele examene, cînd un medic din Viena, dr. Iosif Breuer, a aplicat pentru prima dată acest procedeu în tratamentul unei fete isterice (prin anii 1880-1882)". ("Prelegeri de psihanaliză", trad. dr. Leonard Gavriliu, în lucrarea Sigmund Freud, "Introducere în psihanaliză, prelegeri de psihanaliză, psihopatologia vieţii cotidiene" - ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1980).

Mulţi au văzut în această recunoaştere expresia sentimentelor de modestie, aşa cum am sugerat şi eu; altfel spus, Freud ar fi dat cezarului ce-i al cezarului, confirmînd ideea că Breuer este de fapt inventatorul psihanalizei. Numai că în 1909 psihanaliza nu era ceea ce a devenit ea ulterior, cînd s-a renunţat parţial la practica abreacţiei, şi s-a trecut la asociaţiile libere şi la analiza transferului, elemente introduse de Freud în practica analitică. Este mai probabil că această modestie, aşa cum au observat unii autori, ascundea de fapt un calcul simplu: a-l numi pe Breuer inventatorul psihanalizei însemna a-i trece altuia sarcina ("vina") naşterii ei şi nu unui oarecare deoarece Breuer era deja un personaj consacrat pe arena ştiinţei medicale.
Material original publicat în site