Vocabular psihanalitic
de termeni, noţiuni,
expresii consacrate

Abreacţie
Procedeu utilizat în psihanaliză care constă în retrăirea şi purjarea emoţiilor traumatice responsabile de apariţia simptomelor nevrotice. Pentru prima oară abreacţia a fost utilizată ca metodă terapeutică de dr. Iosif Breuer, din Viena, mentor şi colaborator al lui Sigmund Freud.

Acte ratate
Erori neintenţionate din seria lapsusurilor, uitărilor  sau pierderilor, care au fost studiate de psihanaliză. Ele se  substituie unor acte conştiente, inten- ţionate, lăsînd să se  întrevadă tendinţe şi moţiuni psihice inconştiente, gata să  erupă în viaţa conştientă. Psihanaliza acordă şi azi un  interes deosebit studiului acestor fenomene.

Antagonism  psihic
Expresia sugerează o atitudine de   ambivalenţă psihică, sau în  termeni  obişnuiţi de  conflict. Psihanaliza a  pus  în evidenţă pentru  prima oară  caracterul  conflictual al  vieţii  noastre psihice care  înglobează pulsiuni şi tendinţe  care  au  scopuri şi obiecte polarizate.

Asociaţii libere
În  psihanaliză, metodă de investigare psihică ce constă în faptul  de a relata orice trece prin minte fără a exercita asupra  conţinutului mentale vreo cenzură de orice formă ar fi. Se  aseamănă, oarecum, cu dicteul spontan din şedinţele  mediumnice. Metoda a fost creată de Sigmund Freud, atunci cînd  s-a hotărît să renunţe la aportul hipnozei în investigarea  amintirilor pacientului.

Complexul lui  Oedip
Complexul nuclear al psihismului uman, după  opinia psihanalizei, descoperit de Freud în urma propriei sale  auto-analize. Structural acest complex este definit astfel: atracţie erotică a băieţelului pentru mama sa (la fetiţă,  raporturile se schimbă) şi ostilitate marcată faţă de tatăl,  pe care vrea să îl înlocuiască alături de mamă. Există şi  complexul lui Oedip negativ în care atracţia erotică se  manifestă faţă de părintele de acelaşi sex.
Soluţionarea  normală a complexului lui Oedip presupune integrarea imaginii  paternale (identificarea cu tatăl) şi deplasarea sau  sublimarea libidoului incestuos. În realitate, această  soluţionare optimă este departe de a fi realizată în viaţa reală. Aşa cum o  indică şi drama Oedipului istoric, reminiscenţele erosului  care are ca obiect mama sînt conservate chiar şi la o vîrstă  adultă.
În psihanaliză, analiza oedipului constituie piatra  unghiulară a procesului tera- peutic.

Complex psihic
Termenul  îi aparţine  lui C.G.Jung şi desemnează o formaţiune  psihică determinată ca un conglomerat de  idei, emoţii,  afecte şi impulsuri  motrice, care constelează în chip  autonom. (Timiditatea este un exemplu de complex  psihic.)  Complexele structurează psihicul uman şi nu au  întotdeauna un caracter morbid.

Conţinut  arhetipal
(În psihologia lui C.G.Jung) conţinut psihic  care are o dimensiune colectivă, de maximă generalitate.  Complex  autonom inconştient care corespunde  "trăsăturilor de comportament" ale biologilor  (patterns  of behaviour).

Conţinut  manifest
termen utilizat în psihologia visului la  Freud, desemnînd forma pe care o capătă visul la trezirea  visătorului, forma în care a fost el visat şi memorat de  visător.

Fenomen  funcţional
Proces psihic autonom descris de Silberer,  în virtutea căruia conţinuturile mentale ale stării de veghe  sînt simbolizate în starea de somn.

Idei latente
Ideile care  au stat la baza creării visului, oferind conţinutul dinamic al  al structurii onirice. Dorinţele visului care pot fi reduse la  noţiuni şi idei concrete.

Inconştient
Termen  central utilizat de psihanaliză pentru a  desemna  acele  reprezentări  şi pulsiuni psihice care  sînt inaccesibile minţii  conştiente. Termenul  înglobează mai multe  semnificaţii după cum avem de-a  face  cu o  considerare descriptivă sau dinamică a  activităţii psihice.  Din punct de  vedere descriptiv, inconştientul  desemnează  reprezentările care se află într-o  stare latentă, inconştientă dar se pot reîntoarce   în conştient printr-un simplu efort de concentrare asupra  lor.  Din punct devedere dinamic,   inconştientul  desemnează  acele materiale  psihice  care sînt refulate, respinse din   conştienţă şi menţinute  inconştiente deoarece nu sînt  conforme cu orientarea morală şi  etică a   subiectului ( supraeului).

Lapsus calami
Eroare de  scriere, care intră la capitolul acte ratate, studiate  de psihanaliză.

Lapsus linguae
Eroare de  vorbire, care intră la capitolul acte ratate studiate  de psihanaliză.

Libido
Temen care desemnează  în psihanaliză mărimea excitaţiei sexuale. Libidoul este  pentru instinctul sexual ceea ce este foamea pentru cel  alimentar. În general, şi sub influenţa lui C.G.Jung, termenul  desemnează ideea de tendinţă, înclinaţie, apetit, în sensul de  excitaţie psihică acţionînd ca un imbold interior spre o  acţiune exterioară.

Metoda  amplificării
Metodă de  interpretare a visului  impusă de C.G.Jung, care constă în asocierea materialului  oniric cu elemente extrase din religii, mituri,  legende  şi basme populare, într-un cuvînt cu materiale   colective. Metoda a fost deja  utilizată de Freud, atunci  cînd a apelat la ajutorul basmelor în interpretarea viselor  unui pacient.
Această metodă devine, în şcoala lui Jung, o  adevărată hermeneutică critivată, de altfel, de   şcoala  freudiană.

Mecanisme psihice de  defensă
Termenul înglobează toate acele mecanisme   psihice care sînt angajate în dialectica conştientului şi  inconştientului în viaţa psihică normală şi anormală.  Refularea  este un  asemenea mecanism care împiedică  accesul la conştienţa  individului a materialelor psihice  indezirabile din punct de vedere moral. Alte mecanisme:  formaţiunea reacţională, proiecţia, deplasarea,   condensarea, sublimarea,  identificarea cu  agresorul,  raţionalizarea ş.a.

Metoda asociaţiilor  libere
Procedeu terapeutic avansat de Freud care constă  în exigenţa  solicitată pacientului de a-i relata   terapeutului tot ceea ce îi trece  prin  minte fără  a supune conţinuturile mentale care se derulează în chip  spontan unei cenzuri intelectuale sau morale.

Mijloace de investigare  a inconştientului
Există mai multe tehnici de  investigare şi  conştientizare a conţinuturilor  psihice inconştiente. Dintre ele enumerăm: asociaţiile  libere, interpretarea  actelor ratate,  interpretarea viselor şi   simbolurilor. Aceste mijloace constituie însăşi  metoda  psihanalitică.

Misoneism
Reacţie psihologică de refuz şi respingere a tot ceea ce este nou sau  implică schimbare atît pe plan cultural, cît şi  socio-relaţional. Este specific societăţilor primitive  tradiţionaliste şi imobiliste şi, în general, persoanelor  vîrstnice.

Nevroză
Afecţiune psihică  larg răspîndită care poate fi supusă tratamentului  psihanalitic. Spre deosebire de psihotic, insul nevrozat este  conştient de condiţia sa, rămîne activ social şi capabil de  muncă şi satisfacţii afectiv-intelectuale.

Postură  infantilă
Postură relaţională specifică vîrstei  infantile, care se caracterizează printr-o atitudine globală  pasivă-receptivă faţă cuplul parental. În relaţiile adulte, p. i. desemnează adeseori o schemă relaţională de tip  master-slave, sau sado-mazochistă.

Proces de  individuaţie
Scopul final al terapiei junghiene. El  desemnează trecerea de la  fiinţa parcelată, disociată a  individului  istoric, la cea plenară, completă,  care  a realizat Sinele. Jung crede că acest proces este  descris în alchimia tradiţională prin sintagme ca unirea   contrariilor, conjuncţia opuşilor, conjuncţia  soare-lună,  mariajul regal etc. În prima fază acestui  proces conştiinţa este  inghiţită de inconştient, pentru  a renaşte în final revivificată (după  ce va fi integrat  conţinuturile psihice refulate, sau care nu au făcut   niciodată parte din conştiinţa individului).

Psihanaliză
Termenul  desemnează  concomitent trei aspecte: metodă de  tratament a afecţiunilor nevrotice;  metode de   investigare a inconştentului pihic;   cunoştinţele  extrase pe această cale.

Psihanaliză  aplicată
Ramură a psihanalizei care se ocupă cu studiul  fenomenelor culturale şi spirituale. Ea debutează cu lucrările  lui Freud dedicate studiilor extraclinice.

Psihologie  abisală
O altă desemnare  generică a   psihanalizei.  Întrucît se ocupă de cercetarea   conţinuturilor inconştientului  psihic,  psihanaliza  poate fi numită  abisală.

Psihologie  dinamică
O  psihologie care se axează pe  premiza,  confirmată de realitatea  clinică, a   conflictului dintre forţe psihice antagoniste. Ea  pune   un accent central pe sarcina    invetigării  inconştientului psihic, pe interpretare  şi  asimilare a materialelor inconştiente. Diferă   atît de psihiatrie, cît  şi de psihologie.   Psihanaliza este o  psihologie  dinamică.

Refulare
Proces psihic  autonom prin care anumite materiale psihice:   reprezentări, afecte, impuslii, sînt  împiedicate să  aceadă la conştient.  Ele  sînt  astfel  împiedicate să se  traducă în  act fie că este vorba  de   simpla conştientizare, fie de o excitarea   motilităţii.

Refulat
Produsu l refulării; materiale psihice refulate.

Simptom nevrotic
Manifestare  clinică a unui conflict nevrotic.

Supradeterminare
Termenul  include ideea de stratificare a cauzelor apariţiei simptomelor  nevrotice. Supradeterminarea se poate aplica şi în  interpretarea producţiilor culturale, simbolice, mitologice,  atunci cînd mai multe surse sau interese psihice au contribuit  la constituirea unei imagini, simbol, mitologemă, filozofemă.

Tată  devorator
Versantul psihic negativ, castrator, al  imaginii  arhetipului paternal în psihologia junghiană.  Reprezetări culturale ale tatălui devorator găsim în  Vechiul  Testament, şi în general în  miturile care  descriu personaje mistice, divinităţi, mînioase,  distructive, sau situaţii fatale care evocă arhetipul paternal.

Tendinţa refulată şi  instanţa  refulantă
Tendinţa psihică   refulată are  mai tot  timpul, în  psihanaliză,  un caracter sexual (a  nu se confunda cu sexualul   genital). Instanţa  refulantă se identifică cu  cenzura  morală a individului situată în  supraeu.

Tendinţe psihice  incompatibile
În psihanaliză, expresia desemnează un  cuplu de forţe psihice antagoniste, care opun deobicei  tendinţele morale ale individului (supraeul, idealul eului  etc.) şi pulsiunile sale animale. Din cele din urmă fac parte,  în general, pulsiunile erotice şi agresive.

Travaliul oniric
Proces psihic prin care conţinutul latent al  visului (ideile latente) este transformat în conţinut  manifest. Interpretarea visului constă tocmai în  inversarea acestui proces, prin care faţada visului  este  redusă  la conţinutul  latent. Travalul oniric - munca visului - cuprinde mai multe faze din care cităm: deplasarea, condensarea, simbolizarea, reprezentarea prin invers. Cea mai importantă şi fază este, însă, regresiunea reprezentărilor verbale la stadiul de percepţii vizuale.

*Vocabularul nostru nu este compilat din surse, mai mult sau mai puţin autorizate. El este opera colectivului de autori de la AROPA, condus şi îndrumat de J. Chiriac. Izvorul de creaţie al acestui vocabular îl constituie exeperienţa psihanalitică directă. De aceea, explicaţiile oferite aici au o ţinută pragmatică extrem de utilă în practica psihanalizei.